Calculatoarele moderne

Bazele calculatoarelor moderne s-au pus, însă, în preajma celui de-al doilea război mondial. Alan Turing a descris în 1936 un model matematic care astăzi îi poartă numele şi care rezumă funcţionarea unei maşini de calcul programabile, iar Claude Shannon a arătat că orice funcţie din algebra booleană poate fi implementată mecanic cu ajutorul unor circuite logice electronice. John von NeumannEDVAC, arhitectura von Neumann, o schemă structurală de bază a calculatoarelor. Aproape toate calculatoarele moderne sunt construite din circuite logice, se bazează pe arhitectura von Neumann şi implementează funcţional modelul maşinii Turing. În timpul celui de-al doilea război mondial, s-au construit calculatoare primitive pentru a calcula traiectoriile balistice şi pentru a decripta comunicaţiile inamicului şi proiectele realizate au fost continuate şi după război. Mai multe calculatoare din această primă generaţie candidează la titlul de „primul calculator modern”, printre care maşina Atanasoff-Berry (primul calculator electronic), calculatorul britanic Colossus (primul calculator electronic programabil), maşinile inginerului german Zuse (prima maşină Turing-completă) şi mainframe-ul ENIACManchester Small-Scale Experimental Machine, pornit în iunie 1948. a descris şi el, pe când lucra la proiectul (primul calculator generic). Primul calculator cu program stocat, funcţionând în sistemul binar, Turing-complet şi construit exclusiv din componente electronice a fost

Inventarea tranzistorului a declanşat o perioadă în care calculatoarele, la început uriaşe, scumpe şi dificil de utilizat, au început să evolueze în sensul miniaturizării, al reducerii costurilor de producţie şi utilizare şi al simplificării programării; în paralel cu unităţile de efectuare a calculelor matematice, s-au dezvoltat şi noi tehnologii pentru stocarea datelor. Calculatoarele cu circuite semiconductoare din a doua generaţie au fost urmate de calculatoarele din a treia generaţie (cu circuite logice integrate) şi din a patra generaţie (cu microprocesor integrat). Ulterior, mai multe calculatoare din centre universitare şi de cercetare au fost interconectate într-o reţea care s-a dezvoltat apoi într-un Internet global. La începutul secolului al XXI-lea, calculatoarele sunt omniprezente, de la telefoane mobile până la sonde spaţiale.

Istoria maşinilor de calcul până în epoca contemporană

Istoria maşinilor de calcul cuprinde evoluţia diverselor tehnici folosite de oameni pentru a efectua calcule matematice şi a maşinilor şi aparatelor fizice de care s-au folosit pentru acest scop. Multă vreme, aceste calcule se efectuau mintal, eventual cu ajutorul unor dispozitive simple, cum ar fi abacul şi, din secolul al XVII-lea, rigla de calcul.Primele maşini de calcul erau aparate mecanice, care efectuau calcule analogice. Un plan îndrăzneţ pentru o astfel de maşină a fost cel al inginerului englez Charles Babbage, în anii 1820. Proiectul său pentru o maşină mecanică era însă mult mai complex decât orice alt dispozitiv realizat la acea vreme, şi nu s-au putut realiza piese cu o precizie suficient de mare, şi proiectul său a fost în cele din urmă abandonat. În acea perioadă a fost preluată o tehnologie folosită deja la maşinile muzicale şi la războaiele de ţesut, tehnologia cartelelor perforate, adaptată pentru maşinile de calcul, ca tehnică principală de programare. Tot atunci, au apărut primele maşini de calcul electrice, bazate pe simularea, cu ajutorul elementelor de circuit electric, a proprietăţilor sistemelor în care se efectuau calculele.În prima jumătate a secolului al XX-lea, s-au răspândit diverse mărci de calculatoare de birou, cum ar fi Curta sau Friden şi s-a început dezvoltarea primelor calculatoare electronice, cu ajutorul tuburilor electronice.